Rezistent la apă

Situația în ce privește rezistența la apă a ceasurilor ar putea fi numită oricum, dar în nici un caz nu clară și ușor de înțeles. Odată ce ați înțeles cifrele privind rezistența la apă sau imermeabilitate, un rol important îl are și interpretarea și punerea lor în practică. Cine nu ar dori să aibă o privire clară asupra nivelului de impemeabilitate la alegerea unui ceas. Este suficient un ceas cu o etanșeitate de 3ATM, sau e mai bun unul cu 100M? Pentru a clarifica problema relației dintre ceasuri și apă, textul următor poate fi de ajutor.

Ceea ce trebuie menționat la început este faptul că termenul "impermeabil"(waterproof) nu corespunde realității în ceea ce privește ceasurile. Chiar și cele mai bune ceasuri folosite la scufundări, nu sunt întotdeauna suficient de etanșe. Ordonanțele directoare emise de Comisia Federală a Comerțului din SUA (FTC) chiar nu recomandă producătorilor să eticheteze ceasurile ca fiind etanșe. Recomandarea nu este obligatorie, rezultând în utilizarea ambelor termeni.

Terminologia nouă a introdus termenul "rezistent la apă"(water resistant). Pentru a evita incoerența interpretării, niveluriel de rezistență la apă mai scăzute au fost standardizate în 1990 de ISO 2281 iar nivelurile "de rezistență la apă" mai ridicate au fost standardizate de ISO 6425 din 1996. În general, testele ISO includ temperaturi alternative, adâncimi, presiuni (apă, aer) pentru diferite perioade de timp în stare de repaus și manipulare cu părțile de operare ale ceasului. La modelele de ceasuri pentru scufundări în adâncimi, se efectuează suplimentar un test de rezistență la apă sărată și capacitatea ceasului de a face față suprapresiunii (simularea decompresiei). Pentru o distribuție ilustrativă a standardelor, consultați tabelul anexat.

Este evident din tabel că, nu poate fi aplicată o unitate universală pentru rezistența la apă. Cel mai frecvent veți întâlni un marcaj în metri, picioare (M, ft) sau în unități de presiune atmosferică (ATM, BAR). Tocmai presiunea este cea care poate influența pătrunderiea apei în interiorul ceasului. De-a lungul anilor, sistemele de protecție pentru ceasuri s-au îmbunătățit în mod constant. Se pare că un rol important îl are coroana cu filet, folosită deja în 1926 la modelul Oyster (stridie) de la renumita marcă Rolex. Alte elemente importante pentru o bună rezistentă la apă sunt garniturile inelare din cauciuc sau teflon, lichidul de întărire aplicat pe carcasă, capacul cu filet, supapa de presiune și altele. Prin combinarea acestor elemente, producătorii de ceasuri obțin parametrii excelenți de protecție împotriva apei.

Nici un ceas, indiferent de calitatea acestuia, nu poate garanta că își va menține impermeabilitatea pentru totdeauna. Ca și în cazul tuturor bunurilor de consum, și în acest domeniu se aplică anumite principii. Pe scurt, este vorba despre subestimarea proprietăților date de construcție.

Detalii mai jos:

- în fiecare an și după fiecare deschidere a carcasei este necesar să se facă un test de presiune

- sub nivelul apei nu se recomandă manipularea cu coroana ceasului (nici cea cu filet) sau cu butoanele

- schimbările bruște de temperatură determină o expansiune diferită a materialului și precipitarea umidității reziduale pe sticlă

- după o ședere în apă sărată sau în apă puternic mineralizată, este necesar să vă spălați ceasul sub un jet de apă curată

- evitarea șocurilor sub apă și căderea ceasului pe o suprafață tare

- evitarea contactului ceasului cu substanțele chimice agresive (se aplică la ceasuri în general)